Dar pentru suflet

Ascult timpul

Ascult timpul care vine…
Pașii, îi încetinesc
Să-l opresc pe cel ce pleacă,
Fiindcă altul nu găsesc.
Nu pleca timp ne-nflorit
Lasă-te de vrei arar,
Lângă mine de-ai venit
Rămâi să-mi fii scutar.

Rămâi precum mireasma-n pârg
Ușa inimi-i deschisă –
După tine mereu plâng
Printr-o lacrimă tot strânsă.
Vreau să-mi fii de ziua mea
Prins în păr, atins de gene,
Apoi, să-mi deschizi alt an
Făr de tainice ispite,
Făr de mult dulce, amar…
Sufletului, dăi zile-nflorite !

Lumină, steluță rară
Lumină, steluță rară
Dăruită dintre stele,
Rămâi la mine peste seară
Mângâindu-mi dorurile.
Mai lăsat demult uitată,
Cu lacrimi sfâșietoare
Printre gânduri dezolată
Iubirea mea strălucitoare.

Lacrima, de-ați fi amară,
Voi sparge-o c-un sărut topit.
La piept, te-oi strânge ca o fiară
Cu dorul după ce-am tânjit.
Cerșesc

Dor de tine neștiut
Cerșesc cu inima mea,
Albastrul ochilor urzit
L-aș purta ca pe-o mărgea.
Sufletul aș vrea să-ți am
Lângă mine poposit,
Prin sărut l-aș dezmierda
Tu, să-mi fii mereu iubit.

Dar nu-mi ești; ești o părere
Despuiată-n dimineață,
Sufletului, dat-ai durere
Printr-o dragoste de ață !

Curge cerul

Curge cerul peste mine
Câte-un dâmb de dragoste,
Și blajinul dor din tine
Mă cuprinde-n zariște.
Privesc arșița amezii
Printr-un gust de grâu mai crud,
Mirosul macilor noștri târzii
Taina de care-ai știut.

Privesc prin seara minunată
Chipul tău. Vreau să-l ating !
Știu, dorința mea curată
Se va împlini curând.
Vorbe goale

Apărut cu vâlvătăi
Lumină, stea ca într-un vis,
Albastrul ochilor mei
Cu poeme l-ai învins.
Rând pe rând mi-ai spintecat
Sufletul cu vorbe goale.
Ochilor, lacrimi tu ai dat,
Locului de sărutare.

Mi-am înfrânt gustul amar
N-oi mai plânge, n-oi mai plânge !
Vrut-ai doar să-mi fii gropar
Amintirii ce mă-nvinge !
Despleti-voi singură
Vorbele-ți din adânc,
Spus cu patimă și ură
Bucurându-te să plâng.

Privesc luna

Luna paște nevăzută
Printre norii ca de lut
Dragostea prea mult cerșită,
De la tine n-am avut.
Doru-mi crește mai sălbatec
Și te-aș strânge lângă mine;
Sufletu-i tot singuratec
L-ai îndepărtat de tine !

Numai gândul mi-i stătut
Cuvintelor prefăcute;
Te-am dorit. Mi-ai dăruit,
Albul lacrimei tăcute !

De ziua ta

De ziua ta, coloane de sărutări
Îți voi dărui în somnul optului alene,
Și-ți voi curge peste pleoape
Numai mângâieri eterne.
Picătura lacrimei
Va zbura însuflețită
C-un sărut tot mai flămând
Dintr-o temere ivită.
Te voi mângâia orbește,
Ca și vântul printre crengi,
De la creștet pân la talpă
Dorul, să nu-l mai dezlegi.

Voi săpa cu buzele
Peste trupul tău de vis
De la ochi pân la grumaz,
Un sărut, de dor ucis .
Printre sfinți și flori de munte

Printre sfinți și flori de munte
Cu amurg căzut din cer,
Caut doruri risipite
Și iubiri la care sper.
Caut și chipul pitit
Printre umbre tot bălaie,
Gândul care ți-a vâslit
Pe la mine, prin odaie.
Ochii-mi fug în risipiri
Poate te zăresc că ești;
Mă răsfăț în amintiri
Dorul să-l trimiți prin vești.

M-am trezit. Nălucul vis
E mai sterp ca altădată,
Chipu-ți văd ca printr-un iz
Dar iubire, niciodată !

De dor

Din mănunchi de ciufuri vii
Ți-am cules frunze uscate
Mai carmin ori maronii
Iubirii noastre curate.
Le voi pune lângă pat
Precum gându-ți în tăcere,
Eu și ele, în rugă-am stat
Sub dorința ce nu piere.
Vino, sub lună în umbră
Muiată de zorii țesoși,
Cu palmele, chipu-mi acoperă
Din creștet, spre sânii zemoși.

Vântură calde ori reci mângâieri
Săruturi amare, ori dulci.
Cu șoapta buzei plăceri,
Tristețea să îmi înfrângi.
Oprește visul doritor
La fântâna tămâioasă.
Un sumbure, lasă-mi roditor
Sub dorința mea aleasă.
Dor

Unde ești, de ce nu vii ?
Zorii, sunt în dezmorțire,
Mă întreb: este doar vis
Ori a zilei zămislire ?

Ziua, zâmbete împarte
Din coroana cerului
Datu-mi-a vorbe curate,
Ție, ochiul soarelui.
Ochiul dragostei

Ochiul dragostei se-aprinde
Plânge, râde mă privește.
Ca săgeata mă pătrunde
Ochiul tău ce mă dorește.

Buza-ți piaptănă săruturi
Peste trupul mătăsos:
Mângâieri nestăvilite
Când în sus, când în jos.
Stau în liniște surzită
Tot cu sufletul flămând,
De-a ta dragoste trezită
Când pe trup, când în gând.

Anunțuri
Un comentariu

Un gând despre „Dar pentru suflet

  1. Pingback: Dar pentru suflet | CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ - IN SLUJBA ARTEI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s